De la candidatul “deocamdată” a devenit candidatul “niciodată” ca apoi să fie avansată în rolul de șef de campanie. Aceasta frază rezumă cariera politică a Gabrielei Firea: trecut-prezent-(fără) viitor. Visele doamnei Firea, care urzeau zărpălatic rolul de primar al Capitalei, președinte al PSD și candidat la alegerile prezidențiale, au prins forma unui coșmar împletit la Buzău. După o zăpăitură de câteva zile, doamna Firea a fost redusă la tăcere cu perspectiva sumbră de a-și fi spus ultimul cuvânt în politică. Desigur, are varianta unei candidaturi individuale, dar plecarea din PSD i-ar aduce doar un rol de zănatic în politică.
Altfel, Nicu&Marcel speră că un medic ortoped îi va pune pe picioare în București. Deocamdată, uriașul PSD-PNL are picioare de lut. În timp ce medicul Cîrstoiu pregătește atela, ghipsul și fașa elastică, Piedone a intrat în campanie (și în studioul unei televiziuni) înarmat cu roabă, lopată și târnăcop, așa cum a învățat la cursurile de politologie de la școala vieți(i). A se calcula cine e favoritul bucureștenilor de stânga, cei care, printre altele, au ridicat Sectorul 5 la rang de monarhie ereditară.
La prima vedere, pare un calcul care-l avantajează pe matematicianul Nicușor Dan. În 2020, a învins un candidat care prezenta urme de rimă albă și campanie electorală neagră. Acum înfruntă un politician trecut și pe la primărie, și pe la brutărie. București, o capitală care a pendulat, cel puțin de la Oprescu la Firea, între pușcărie și poezie.
