Florin Cîțu nu a pierdut partidul azi-noapte, ci în ziua în care a fost înlocuit de Klaus Iohannis cu Nicolae Ciucă în fruntea Guvernului. La fel ca Ludovic Orban, care a ieșit pe aceeași ușă și din guvern, și din viața politică în decembrie 2020. Spre deosebire de Orban, care a mai fiert în mămăligă vreme de 9 luni, până când liberalii i-au expus osemintele politice la Romexpo, Florin Cîțu a avut parte de o agonie mai scurtă. Și dacă n-ar fi fost războiul din Ucraina, ar fi fost și mai scurtă. La fel cum Orban s-a mințit că-l poate mătrăși pe Cîțu ca să revină el în fruntea Guvernului, tot așa Cîțu s-a mințit că-l va răsturna la un moment dat pe Ciucă. În ambele cazuri, un puternic sindrom traumatic post-putere. Sau, cum ar rezuma Iohannis: ha-ha-ha!
În ultimele patru luni, cel mai coerent opozant al Guvernului Ciucă a fost chiar Florin Cîțu. Eliberat din chingile puterii, Florin Cîțu a redescoperit liberalismul pe care-l încuiase în dulap în timpul mandatului de premier de frică să nu piardă puterea. Întoarcerea la prima dragoste politică i-a grăbit sfârșitul, pentru că, de fiecare dată când deschidea gura, era contra. Cîțu-contra. Or, coaliția are nevoie de liniște, oameni buni. Adevărul e că nimeni nu-l mai suporta pe Cîțu: nici Iohannis, nici baronii, nici premierul, nici PSD, nici UDMR și, dacă e să dăm crezare sondajelor, nici românii. Cu o cotă de încredere foarte aproape de marja de eroare, Cîțu conducea PNL pe contrasens, în timp ce premierul Ciucă tocmai urca pe prima poziție în clasamentul popularității.
Poate mă înșel, dar nu cred că Florin Cîțu și-a dorit vreodată să ajungă senator, premier sau președinte de partid. Visul său era să ajungă guvernator al BNR – și aici sigur nu mă înșel. Cel care i-a oferit această funcție a fost Ludovic Orban, în schimbul a patru ani de non-combat. Sigur că istoria contrafactuală e stupidă, dar cum ar fi arătat azi PNL și România cu un binom Orban – Cîțu asmuțit împotriva lui Iohannis?
Oricum, Florin Cîțu a oferit cel mai poetic sfârșit politic: și-a transformat ziua de naștere într-un priveghi big time. Un fel de Miorița 2.0. La mulți ani, Florin Cîțu!
